Daniel și Matthias relatează experiențele lor în sistemul românesc de arest la domiciliu.
Înainte ca cei doi să primească, în cele din urmă, dreptul de a ajunge în arest la domiciliu, aceștia au petrecut un an și jumătate, în loc de câteva zile sau ore, în instituțiile de tortură.
(Durata orientativă maximă a arestului preventiv este de maximum câteva luni.)
Oricum, pentru străini nu se admite în mod intenționat arestul la domiciliu, este exploatat fără rușine faptul că turiștii arestați nu cunosc deloc legile și premisele necesare.
Mai mult, există teama autorităților corupte că turiștii arestați (cu scopul obținerii de foloase materiale) vor dispărea sau vor putea să deconspire mai bine crimele puterii de stat.
